M-am virusat de bucurie

 

da, este cea pe care toți o știm
pe care o rostim în sihăstrie, ascunși în peștera himerei de pelin
m-am virusat de forma ei prezentă, în praful așezat peste coperți
mi se năzare deseori pe seară să mă arunc pe spate printre cărți
să reconjug a nu știu câta oară verbu-a fi, eter, pământ și porți
și răsăritul, apus de pachiderme și cărbune. Doar uneori mă simt ca o girafă
crescută printre norii călători, mi se mai spune încă, ai grijă femeie! să nu mori!
Nu vreau de nori să mă dezbăr, pe care nu îi putem supune nici cu pasul
și nici cu prelungirea-n lumea lor. Stingheră m-am resimțit o vreme, înfiorată,
mi-am spus râzând, nu am nimic
flămândul doar mâncare să găsească, dar de atunci eu flâmânzesc mâncând
mi-am repetat convinsă că nu-i joacă, să beau o gură și-am să pot
să mă opresc, nerod!, n-am reușit decât să vântur apa
de bucurie că mi-e setea sete, secau fântânile în juru-mi, n-aveau rod

Și dacă virusul aceasta n-o să-mi treacă, nu știu ce-oi face mai târziu,

dar sper, de poezie n-am să pier!
Dacă nici mâine seară nu îmi trece setea, voi bea din nu din clasici un cuvânt,
De-o fi Baudelaire sau de-o fi altul,
cui ce-i pasă, beau ce îmi iau, eu nimănui nu cer!

nori.jpg

Advertisements

Ploua la mine-n palme un nor necunoscut

ploaia.jpgSi eu care crezusem, așa cum doar copiii pot,

Că se năștea o nouă stea pe ceru-mi!

Îmi strălucea cu iz de basm nerod

Turnat în codrii fremătând de roiuri

În vreme ce dormeam cu timpul așezat pe canapea,

Mi se nuntise somnul cu dorul și-am crezut

Că pentru mine-s aruncate o seamă de cuvinte

Pe colț de umbre scrise, din griuri, ca un scut

Dar m-a trezit lumina. Uitasem de steaua nenăscută.

Uitasem timpul dormind pe canapea,

Bătea doar ploaia-n geamuri, liniștită

Privind cărunt spre mine, cu stropi mă ispitea

Zâmbind

 

 

 

2 .jpg

sex appeal-ul este la cote foarte joase uneori

mai ales de când ni se recomandă stufat de fluturi

și ni se amintește că veșnicia s-a născut (în sfârșit, Doamne!)

dintr-o varicelă urbană

am început să ne privim în oglindă ca pe o minune

mai buni decât tine, Doamne!?

 

pentru că, mi-am spus închizând televizorul,

merităm

 

 

 

vreau să peticesc cizma asta la nesfârșit

 

Imagini pentru inimi cizma

uită-te în jur

de la o vreme se construiește pe

marginea drumului care duce spre cimitir

am cerut prețul unei singure zile

în noul apartament și mi-au spus că nu primesc mărunțiș

au nevoie de noi

tranșați în felii

mâinile și picioarele merg împreună

la fel se va proceda cu răbdarea

răsucită pe post de foiță

fumul îl vor împacheta

feliat în 20 de grame, plus, minus ceva…

dar nu te vei simți acasă, mi s-a spus

celor care vin aici nu le mai lipsește nimic!

Deschid ușa să poată ieși

 

limba rromani și muzica! ah! muzica!

și bănuții din păr

ești subțire și dansezi din mâini, ei te privesc ca pe un experiment frumos

uitat la colț de stradă

(oamenii care sunt nebuni par mai puțin nebuni dacă le zâmbești

sau dacă le oferi libertatea de a te cerceta în voie)

poate că au nevoie de nebunia lor și de dansului tău

este singura regulă pe care o cunosc

(te gândești că va ninge din nou, lemnul trebuie tăiat, vei face focul și îți va fi cald)

bricheta căzuse pe scări, ba nu,

căzuse pe scări după ce închisese ușa care ducea în prima zi de iarnă adevărată

și se împiedicase de isteria creată de cei buni și drepți care vă ținuseră acasă

de fapt nu vă ținuseră, vă dăduseră liber la nins

(papagalul nu a sfârșit foarte bine, dar așa a fost să fie,

a plecat după lebede) trebuie să ai răbdare

să nu uiți să notezi ninsoarea la capitolul mâine

ai curgerea unei ape,

tu știi să înoți și vei trece înotul la azi,

vei scrie despre el propozițiile necesare și suficiente,

în vreme ce vei calcula prețul unei pâini

 

se repetă toate dorințele, așa cum se repetă zgomotul palmelor mamelor

care se strâng a bucurie că și-au văzut copiii mari

deși acum monedele din păr sunt transformate în

mișcările care se scurg în cele câteva minute

servite în rate de fericire neimpozabilă

 

Ascult… este liniște

(închid fereastra pe care a ajuns până la mine prețul pâinii tale)

dans.jpg

priveam rotit de douã ori la mãrul-soare

singura care mã deranja era codita urbanã
pe care o coboram în fiecare searã
sã bea o cafea
întrebam doar cum sã o opresc
sã se deplaseze de la dreapta spre stânga,
singura mea grijã nu era pentru apã
şi nici pentru pãmânt nu era
deschid cartea: cartea geme
caut vremea: nu e vreme
cobor la prima
fãrã sã tai calea cuiva
mai grãbit decât umbra mea
aş cânta
nu cânt
doar sunt
şi corbii se plimbã prin sânge
şi sug… mirosind a pãmânt

 

soare.jpg

este singura limbă pe care o vorbesc

indiferent unde îmi merg pașii
și despre feminitate
și despre masculinitate
și despre tinerețe
și despre bătrânețe
o formă de valabilitate a libertății
pe care o dă supraviețuirea
în somn încep poeziile ca porție de eternitate
servite într-o cupă de vise
fără măsură
poezia este o trecere ca o cascadă
și o furtună de nisip în același timp
ca o prietenă și un dușman în aceeași cameră
este un diagnostic
bolnavă de cuvinte mă simt
mă asediaza virusul versului liber
emotia mi se recomandă ca terapie și recuperare
contradictie si retroversie
poate asta este poezia
este la ea acasă în fiecare
eu, tu, noi în loc de explicatie
vine și pleacă
pe post de vitamina esentialăcaracatita.jpg